Vegetatia potentiala a unui loc dat (ansamblu de vegetale care s-ar dezvolta in absenta actiunii umane) este determinata in mod esential de factori abiotici, in special climatici si edafici (legati de sol).
Intr-adevar, fiecare specie vegetala are caracteristici fiziologice care ii permit sa traiasca intr-o anumita gama de temperatura, de umiditate, de aciditate, etc.
Pentru a reconstitui climatele din trecut plecand de la vegetatie, trebuie sa cunoastem afinitatile climatice ale speciilor vegetale prezente in diferite epoci studiate.
Aceasta analiza se poate face plecand de la grupele functionale indicatoare ale climatului, adica grupe de taxoni care pot sa existe in aceeasi gama de temperaturi si de umiditate, si carora le cunoastem limitele actuale.
Grupele functionale si climatul: principiu de baza
Putem sa ne bazam pe trei factori principali climatici pentru a determina domeniul climatic a unei grupe functionale:
factor climatic |
parametru masurabil |
mecanisme |
| frig hivernal | temperatura lunii cea mai racoroasa.(=.tf).( °C) | - rezistenta la temperaturi extreme.(tf min) |
| caldura disponibila in perioada vegetatiei | grade-zi (= °.d) = suma diferentelor intre temperaturile maxime zilnice si un prag (in general fixat la +5°C) | nevoile de caldura pentru dezvoltarea sezoniera |
| disponibilitatea de apa | raport intre evapotranspiratia reala si evapotranspiratia potentiala (= α) | toleranta la seceta, legata cu umiditatea solului |
Principalele grupe functionale in Europa
Pentru reprezentarea grupelor functionale si domeniului climatic, va trebui o diagrama cu 3 dimensiuni (cf. 3 parametrii)
Diagrama de jos este o simplificare a doua dimensiuni, respectand logica urmatoare:
- abcisa face o clasificare (fara valori cifrate) a grupelor functionale, un grup fiind considerat ca «mai cald« ca precedentul, daca o temperatura minima sau o nevoie de caldura este superioara precedentei;
-
ordonata reprezinta gradul de seceta, corespondent parametrului . Global, el permite separarea padurilor (precipitatiile raspunzand mai mult de 65% din nevoile pentru evaporare) si formatiile non sau slab impadurite.
Interpretarea graficuluiphe
Fiecare domeniu climatic, definit de limitele inferioare si/sau superioare de umiditate, de temperatura si de caldura, este domeniul optim unui grup de taxoni. Anumiti taxoni pot supravietui intr-o gama de conditii destul de larga, si de suprapuneri existente deci (se traduc in peisaj prin pezenta simultana a taxonilor din domenii diferite)
Astfel, pentru a determina grupa functionala dominanta a unei epoci date, pe baza taxonilor gasiti, trebuie sa tinem cont de importanta relativa a taxonilor. Exemplu: Padurea boreala frunzoasa este dominata de mesteceni (Betula). Dar mestecenii sunt la fel prezenti, printre alti arbori, in padurile temperate. Daca o reconstituire a peisajului arata Betula ca fiind predominant, caracterizeaza probabil o padure boreala, daca este prezent, dar nedominant, inseamna ca o alta grupa forestiera este cea care predomina.
Remarca.
Anumiti taxoni au o foarte mare amplitudine climatica: ei nu pot sa fie reatasati la un singur grup functional si nu dau informatii precise despre climat (ex. Pinus, Salix). Cazul Poaceae (graminee) este particular. Aceasta familie nu a fost considerata ca un indicator climatic, caci ea este prezenta in toate formatiunile vegetale. Totusi, Poaceele sunt unul dintre elementele dominante in stepe, astfel incât prezenta lor in cantitate importanta, cuplata cu un procent slab de impadurire, poate fi considerata ca indicatoare a stepei.
Grupele functionale si biomurile
Pe scara planetara, marile formatiunii vegetale naturale, numite biomi, tind sa se dispuna paralel marilor zone climatice. Harta de jos arata repartitia globala a marilor biomi in Europa.
Grupele functionale sunt elemente constituitive de biomuri, precum sunt explicate in legenda hartii.
Harti cu principalii biomi actuali in Europa
Legenda hartii si relatia intre biomi si grupele functionale de taxoni.
Tundra (arctic-alpin) - Padurea temperata (caducifoliata si mixta de foioase si conifere) - Stepa
Taigaua (padurea boreala) - Padurea mediteraneana (cu arbori, arbusti mereu verzi, si sclerofile) - Desert
Biomi diferiti au putut exista in trecut. Este in special cazul stepei-tundra
NB.metoda prezentata aici a fost simplificata pentru a putea fi utilizata usor in softul Palyno. Dar aplicata la un numar mare de puncte de analiza, cu metodele statistice adaptate, ea permite reconstituirea cu finete a vegetatiei si obtinerea de harti de paleovegetatie si de paleoclimate.
