Cum sunt transportati graunciorii de polen si sporii ?

 

 La spermatofite (conifere si plante cu flori), plantele trebuie sa-si trimita polenul, in general, catre alti indivizi din aceeasi specie. Doua principale strategii sunt folosite pentru a transporta polenul : insectele si vantul.

    

Ca regula generala, speciile entomogame au flori atractive (colorate, cu nectar), uneori cu adaptari care favorizeaza contactul dintre insecta si stamine sau dintre insecta si stigmate.

Cand viziteaza o floare, insecta intra in contact cu staminele, si pe puful ei ramane agatat polen. Apoi, o parte din acest polen va putea sa se depuna pe stigmatele altor flori vizitate. In mod deosebit, albinele aduna polenul intr-o parte scobita a labutelor lor (cosulete de polen). In cursul acestei manipulari si a transportului, o parte din graunciorii de polen pot sa se piarda in aer sau sa se diperseze pe sol.

        

Ca regula generala, speciile anemogame au florile mici si putin colorate. Polenul transportat de vânt este dispersat in toate directiile, si doar o mica parte din polenul produs o sa ajunga la destinatia sa, adica la organele femeiesti ale unei flori a unui alt individ din aceeasi specie. Speciile anemogame trebuie deci sa produca mari cantitati de polen pentru a asigura sansele de fecundare ; o proportie importanta din acest polen se va dispersa pe pamant.
Graunciorii de polen ai speciilor anemogame sunt , in general, usori, ceea ce le permite sa parcurga distante importante (mai multi kilometri, uneori mult mai mult).

 La pteridofite (ferigi), deschiderea sporangilor elibereaza sporii, care sunt antrenati de gravitatie sau de miscarile aerului (sau ale apei in cazul ferigii acvatice).

 La briofite (muschi), deschiderea capsulei elibereaza sporii, care cad, in general, pe sol, aproape de sporofit, dar pot si sa fie antrenati de vânt. Cateva specii de muschi sunt entomogame.

 

voir aussi :

Ce reprezinta ploaia polinica ?
Care sunt depozitele care contin spori si granule de polen fosili ?