În ultimul secol, folosirea energiei din combustibili fosili (petrol, gaz, căbuni: prin ardere), a avut efecte dezastruoase asupra mediului, mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosferă, ceea ce a declanşat procese (poate ireversibile), precum: subţierea stratului de ozon, încălzirea globală etc.
Utilizarea unor surse alternative de energie: soarele, vântul, apa, biomasa (surse neconvenţionale) devine tot mai importantă, deoarece:
- aceste surse practic nu se consumă (energii regenerabile);
- produc emisii mult mai puţine;
- reduc poluarea chimică, termică, radioactivă;
- sunt disponibile, teoretic, oriunde pe glob.
Tipurile de energie alternativă sunt: energia solară, energia eoliană, hidroenergia, energia valurilor, energia geotermală, bioenergia (biocombustibili, reziduuri animale), biodiesel.
În anul 1986 s-a definit conceptul de dezvoltare durabilă, ca fiind "satisfacerea necesităţilor prezentului fără a ipoteca capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi", concept care implică interesul dezvoltării a noi surse de energie şi minimizarea reziduurilor care afectează mediul. Combustibilii fosili se prezintă ca o resursă finită şi economic limitată, inducând emisii ce afectează mediul şi contribuie la schimbarea climatului. Un sistem energetic durabil trebuie să integreze surse de energie regenerabile şi lanţuri de ardere cu emisii reduse, accesibile la costuri acceptabile.
Dezvoltarea durabilă necesită generarea echilibrului între dezvoltarea economică, echitatea socială şi protecţia mediului, în toate regiunile planetei, iar concretizarea acestui concept nu se poate concretiza fără o reală voinţă politică a unui număr mare de ţări.
În condiţiile tehnicii contemporane, creşterea confortului înseamnă creşterea exagerată a consumului de energie. În ritmul actual, cu aproximativ 400 de ani după începuturile industrializării, omenirea va epuiza aproape în totalitate combustibilii fosili acumulaţi în 400 de milioane de ani. Arzând combustibilii fosili din acest imens rezervor, pe lângă obţinerea energiei, se eliberează în continuare o mare cantitate de gaze toxice care vor putea transforma atmosfera în starea în care era cu milioane de ani în urmă. Pentru a păstra resursele fosile rămase pe o durată cât mai lungă şi pentru păstrarea şi refacerea condiţiilor vieţii umane pe pământ trebuie să ne orientăm spre utilizarea surselor de energie regenerabile.

Resursele de energie regenerabilă de care dispune România  în domeniul producerii de energie verde

România poate dezvolta sisteme de producţie pe toate tipurile de surse regenerabile, în funcţie de specificul fiecărei zone geografice din ţară. În urma studiilor realizate la nivelul ţării noastre, potenţialul în domeniul producerii de energie verde este de 65% biomasă, 17% energie eoliană, 12 % energie solară, 4% microhidrocentrale şi 2% voltaic şi geotermal. Conform hărţii elaborate de către Administraţia Naţională de Meteorologie, potenţialul energetic al României este repartizat zonal, astfel: